ISTORIA CETATII ROMANO-BIZANTINA HALMYRIS

CETATEA ROMANO-BIZANTINA HALMYRIS

Intre localitatile Murighiol si Dunavatu de Sus, aproape de locul unde in antichitate se varsa unul din braţele Dunarii (Sf. Gheorghe) în Mare, se pot vedea si astazi ruinele unei cetati de forma unui scut trapezoidal. Cetatea Halmyris, baza legionara romana si port timp de peste 600 de ani, se afla situata pe malul drept al bratului Sf. Gheorghe, chiar la gura Deltei Dunării, în punctul cunoscut sub numele de “Batereia“, “Cetatea” sau “Cetatuia”.  În perioada romana se numea Salmorus /Thalamonium, din latinescul Halmyris (apa sarata). 

Urmele cetatii Halmyris, sunt astazi acoperite partial de pământ.

Cetatea Halmyris a servit pentru aproximativ 1100 de ani ca punct de fortificatie, colonizand si favorizand schimburi culturale in regiune, fiind ocupata din epoca fierului pana in perioada bizantina, urmele arheologice descoperite in zona datand din prima si a doua epoca a fierului, epoca romana si perioada medievală. Locuitorii originali au fost getii sau daci, in apropiere fiind chiar descoperite doua necropole de incineratie ale getilor, datand din secolele al IV-lea si al II-lea a. Chr. Ulterior, in perioada romana, peste asezarea de factura getica din secolele al III-lea si al II-lea a. Chr a fost construit primul castru de piatra, in timpul domniei lui Traian. Cetatea a fost distrusa in repetate randuri si a avut in consecinta 4 faze de constructie, pentru ca, in final, sa fie abandonata in secolul al VII-lea p. Chr, cand o serie de cutremure altereaza cursul Dunarii, cetatea fiind astfel indepartata de pe malul acesteia si pierzandu-si treptat importanta fluviala.

 De remarcat este ca in zona portii de nord a cetatii au fost descoperite mai multe inscriptii ce amintesc de un Vicus classicorum („satul corabierilor” sau „sat al marinarilor”), ceea ce demonstreaza existenta unei statii a flotei in acest punct, Halmyris fiind cel mai estic punct al granitei Dunarii in timpurile ocupatiei romane si servind ca centru pentru flota romana. In timpul perioadei romane tarzii, doua unitati ale flotei militare, Classis in Plateypegiis si Musculi Schytici (care aveau nave mici ce se potriveau situatiei din delta), este probabil sa fi fost gazduite de acest oras. 

Descrierea cetăţii Halmyris: cetatea romano-bizantină, de formă trapezoidală, avea o suprafaţă de circa 2 ha, fiind alcătuită din zid de incintă, 15 turnuri, două porţi de acces şi trei valuri de apărare. Înăuntrul cetăţii au fost descoperite terme, o bazilică, clădiri administrative, cât şi de locuit (domus 1, domus 2), momentan principalele monumente descoperite şi parţial restaurate fiind poarta de nord şi poarta de vest, termele, marea bazilică martirică şi clădirea comandamentului. 

 În poza de jos şi poza de sus se poate remarca poarta de nord în cetate, singura zonă restaurată până în prezent 

Zona locuinţelor din cetate nu a fost încă integral săpată, dar configuraţia acestora poate fi totuşi citită într-o perspectivă aeriană:

În poza de jos şi în poza de sus se pot remarca atât urmele zonelor de locuinţe, cât şi zona fostelor terme romane (acolo unde o nouă structură de acoperire protejează urmele vechilor construcţii) 

La începutul secolului al IV-lea, împaratul Constantin a adăugat cetăţii o bazilică, ale cărei rămăşiţe se pot vedea şi astăzi, fiind acoperite de construcţia de protecţie nouă.  

Încă din secolul al III-lea p. Chr., Halmyris devine un important centru al creştinismului, cunoscut din timpul împăratului Diocletian, în timpul persecuţiilor ordonate de către acesta fiind martirizaţi Epictet şi Astion, în anul 290 p. Chr. Osemintele celor doi martiri au fost descoperite în anul 2001 în cripta bazilicii, devenită episcopală probabil în timpul lui Justinian (sec. VI p. Chr), motivul de altfel al construirii în zilele noastre a unei mănăstiri în imediata apropiere a sitului arheologic. 

Interior al construcţiei de protecţie în zona fostei bazilici cu criptă martirică - vedere din stânga

Interior al construcţiei de protecţie în zona fostei bazilici cu criptă martirică - vedere din dreapta 

Zona altarului fostei bazilici cu criptă martirică 

Zona fostei bazilici cu criptă martirică - detaliu cu nivelul de călcare din pardoseala originală păstrată

În cadrul săpăturilor arheologice au fost descoperite şi poziţia coloanelor de susţinere ce făceau parte din edificiul roman, astfel incat urmele şi baza acestora pot fi încă observate în interiorul conturului vechii bazilici: